M-am gândit mai mult dacă să vă trimit acest mesaj, însă, având în vedere situația prezentă, când COVID-19 se pare că a fost scăpat de sub control – și nu numai în România -, chiar dacă voi fi interpretată (cum am mai văzut), iată care este problema. Am fost zilele trecute, la țară, la o pomenire. Se împlineau un număr de ani de la decesul unei rude și, cum este tradiția și canoanele religioase, a fost invitat preotul satului, rudele, pentru a-l comemora pe cel dispărut. Nu s-a organizat o masă, un praznic, cum se obișnuiește, ci copiii celui dispărut au făcut pachete cu mâncare rece, pe care le-au împărțit rudelor și vecinilor, prietenilor, nepoților și strănepoților: colaci, mere, colivă, cozonac, friptură, murături și lumânări.
Preotul a venit singur, fără dascăl. Le-am spus celor prezenți să-și pună mască, suntem veniți din mai multe localități, este pericol de infectare cu COVID-19. Au înțeles. Când ne-a văzut preotul pe toți „mascați”, ne-a ironizat, chiar apostrofat: Ce, vă e frică de mine, eu nu sunt purtător de virus, asta cu masca este o aiureală, vor ei să-și vândă măștile, noi suntem protejați… Și a mai spus și altele. Din jenă, toți cei prezenți și-au dat măștile jos, numai eu am continuat să o port sub privirile ironice ale preotului. Nu mi-a plăcut reacția purtătorului de cruce, mai ales că, după slujbă, a început să facă politică. După plecarea dumnealui, am aflat că nici la biserică nu poartă nimeni mască și nici nu se respectă distanța fizică, oamenii stau ciorchine în biserică, deoarece, le spune preotul, sunt apărați de… Dumnezeu.
Nu-i un caz singular în România. Se vede peste tot: manifestări cu mii de oameni, fără respectarea distanței, fără purtarea măștilor. Niciun preot nu ia atitudine, inclusiv mai marii Bisericii, care se cred dumnezei prin parohiile lor, în timp ce numărul celor infectați crește mereu, de la o zi la alta, indiferent dacă sunt preoți (sunt numeroase cazuri) sau mireni. Ce să mai înțelegem? Iese președintele țării, ies miniștrii, medicii, specialiștii în epidemii și ne avertizează, ne recomandă, să purtăm mască, să păstrăm distanța, să ne spălăm pe mâini, să respectăm indicațiile și legile în vigoare. Ei, preoții, nu! Președintele țării, repet, ne spune aproape zilnic ce avem de făcut.
L-ați văzut în aceste patru luni pe Patriarhul Bisericii Ortodoxe la televizor vreun minut, o secundă, să vorbească enoriașilor, să le spună ce ar trebui să facă în această perioadă grea? Nu. EL, ei, sunt mai presus de ceea ce se întâmplă în lumea asta, ba, chiar înfruntă Statul, conducerea țării, considerându-se Stat în Stat, cu legile și regulile lor. În toate bisericile ortodoxe din România, am văzut și în Bacău, preoții ignoră regulile stabilite de Guvern, de Parlament, cel mai elocvent exemplu (public) este cel al arhiepiscopului de Tomis, nici nu vreau să-i pronunț numele.
A luat BOR, Patriarhul, o poziție clară, tranșantă, până la urmă sancționatorie? Nu. S-au închis școlile, universitățile, foarte multe întreprinderi, teatrele, cinematografele, bibliotecile, milioane de oameni au rămas fără locuri de muncă, numai bisericilor nu li se poate reduce activitatea că, auzi!, se atentează la credința strămoșească, la independența religiei, a bisericii, iar recomandarea medicilor de a nu se folosi o singură linguriță pentru împărtășanie, a fost interpretată ca o blasfemie! Nu îmi permit să duc povestirea evenimentului mai departe, nici să-l comentez, dar mi se pare că, într-adevăr, Biserica este stat în stat, care începe să nu mai aibă legătură cu realitatea, doar atunci, și se întâmplă în fiecare an, când cer, solicită – și primesc – bani de la Guvern, de la stat, pentru salarii, pentru construirea de biserici. De la Statul Român.
Îmi cer iertare pentru această îndrăzneală, poate necuviință, doar atunci când și Biserica (nu preoții) își va cere iertare și va redeveni instituția în care poporul avea cea mai mare încredere.
Magdalena Busuioc