Da, nu ştiu dacă fac parte din diaspora…Sunt plecat de cinci ani din ţară. Nu are rost să povestesc „aventurile” mele din Italia şi Spania. Uşor nu a fost şi nu este. Muncesc din greu, mi-am găsit, în sfârşit un job stabil. Mă tot gândesc dacă să-mi duc şi familia acolo, însă deocamdată doar mă gândesc. Cinci ani ar putea fi puţini sau mulţi, cunosc oameni care muncesc în Spania de 15 ani. Toţi vorbim de ţară, de bine şi de rău. Informaţiile sunt disparate, contradictorii, mai citesc când şi când presa pe internet. De fapt internetul ne ţine aproape. Fac eforturi mari să vin acasă, să-mi văd familia, casa, oraşul. Vineri şi sâmbătă am ieşit în centru să văd spectacolele programate pentru cei din diaspora. M-am mirat că se organizează aşa activităţi pentru noi. Măcar cu titlu şi tot e bine, deoarece participă cine vrea şi cine poate, după cum am văzut. Am rămas impresionat de ţinuta manifestării (aşa se zice, nu?), lume civilizată, îmbrăcată decent, curăţenie, fără gălăgie, strigături şi…miros de cârnaţi. Muzică foarte bună, pentru toate gusturile. N-ar fi stricat şi un concert de muzică populară, de romanţe. Eu ştiam prăpăditele de spectacole de zilele Bacăului, de la Sala sporturilor, printre bolovani, băltoace, fum, mulţi beţivi şi tot felul de şuşe. Cele două seri la care am fost mi-au schimbat un pic impresia despre oraşul nostru şi am zis că se poate şi altfel. M-am bucurat să-l văd şi să-l ascult pe Sorin Zlati, bravo lui! Îl ştiu de mult, dar nu ştiam că a ajuns un asemenea muzician. Nu fac niciun fel de politică, însă pot să felicit pe cei care au organizat aceste spectacole, plec cu inima mai împăcată şi, dacă lucurile vor merge mai bine în ţară, poate revin şi rămân. Mai am însă nevoie şi de alte argumente.
Vă las cu bine, băcăuani, peste două zile mă întorc la muncă!
Viorel Stamate