Am trăit o oră în plus

Nu mai știu ce-am făcut cu aia lipsă. Credeam că nu-mi mai dă mersul trenurilor bioritmul peste cap, de dragul de a face economie de lumină. Acum e beznă. M-am trezit să încălzesc frigiderul dar nici cocoșii nu cântă. Oăule nu s-au scumpit prea mult. Cine mai are ceas cu cuc, grijă mare. S-au pensionat demult ceasornicarii. Nici internetul nu mai e ce-a fost. La Taxe și Impozite, dacă ai pierdut o oră din zi, tot e coadă la plătit jumătate din valoarea amenzii. S-a dus naiba campania de prevenție ca și exploatatul orei de lumină, că oricum ești tras pe dreapta, dacă circuli noaptea. Amenzi, amenzi, amenzi! La televizor, la ziar, prima dată asta auzi și citești! Pune-ți mască, dopuri în urechi, și dacă ai bani la cât a ajuns kilogramul de castraveți, două rondele pe ochi verzi. Că habar n-ai cum se citește pătratul ăla. Și heroglifele egiptene par să aibă o noimă dacă sunt traduse în engleză și germană, de personalități îmbrăcate în alb. Dar să nu uiți să și muncești, tu românule, care folosești diacriticile. Cu ce ne ajută ora asta în plus, dacă ducem lipsă de oxigen?
Vladimir Claudiu