Câte nu s-au spus,în lume,despre graiul strămoșesc,
Cunoscut de toți și toate,dulcele grai românesc,
Care împletit cu cântul(doina noastră cea străbună),
Făr-a mai citi Istorii,îndrăgești Limba Română.
Cu podoaba omeniei ,frumusețea locului,
Vatra noastră e “Grădina Sfânt-a Maicii Domnului”!
Vin de peste tot din lume,oameni renumiți,cu stare,
Să deguste vinul nostru,și delicii culinare.
Să se-nchine la Icoane,la Biserici,la Morminte,
Să asculte rugăciunea-n Liturghii străvechi și sfinte…
Vin străinii să constate,nestemate bogății,
Presărate ca-n maramă,pe munți,dealuri și câmpii…
Ce ți-ar fi,de-ar fi firescul,cum normal e să le placă,
Dezamăgitor e faptul ,că mulți vin și nu mai pleacă.
Timp în care,cei din țară,par neștiutori de toate,
Și descoperă frumosul,pribegind prin altă parte…
Ba,mai mult,cei care-n urmă,rămân cu dorul și dragul,
Le permit,la toti și toate cum vor, să ne treacă pragul…
Ba mai mult,trăind fantasma de a fi apreciați,
Ne trezim noi,românașii,că suntem asimilați,
Copiind tot ce se poate,de la oaspeții veniți,
Limbă,lucruri,obiceiuri,ca să fim de ei iubiți…
Pentru cioara de pe poartă,am dat vrabia din mănă,
Și urmașii românimii…,nu mai știm Limba Romană.
Serbăm sfinți străini de Tară,dar uităm de-ai noștri sfinți,
Denumiri și ritualuri ne-nrobesc naive minți.
Azi,nu mai avem Drăgaică,avem Sfântul Valentin…
Și-am înlocuit Dracula cu faimosul …Halluween,
Nu mai e ziua recoltei-obiceiul românesc,
Azi,serbăm oktoberfest-ul,băcăuan,moldovenesc!
Câțiva doar,stau cum Tândală,cu privirea spre trecut,
Constatând cu-ntârziere,ce prostie am făcut,
Și cum cocoșați de spate,timizi,cu căciula-n mână,
Ne cerem permisiunea,să vorbim…Limba română!
Nicolaie Ionescu
Bacău,13.11.2021