La noi în general, tot ce vine pe neanunțate generează neîncredere, suspiciune. Să-ți dai datele personale dinainte pentru a fi utilizate în caz de… nu ar fi o problemă. La un magazin de retail sunt vizualizate tastând doar numărul de telefon. Atâta timp cât aplicația nu este obligatorie, și asiguratorii vin să-i ajute pe dependenții de butonat la mobil, în caz de accident pentru tamponările ușoare, fără victimete, vor fi șoferi de bună credință care să se înscrie într-o bază de date. Oricum instrumentarea dosarului de daună va fi transpusă tot pe hârtie. Sigur e că cei cu mașini mai vechi, care au probleme tehnice, sau nu au nici asigurare, nu o vor face niciodată. Numai de localizare GPS au ei nevoie! Se practică încă „datul la pace”. Sunt încă destui meseriași dispuși să repare o mașină avariată, fără dovadă de la poliție. Este totuși un pas înainte spre digitalizarea serviciilor. Mai avem însă de luptat până s-i ajungem pe alții. Un exemplu simplu: Chiar dacă s-a impus ca între instituțiile statului, și cele cu personalitate juridică, transferul datelor să se facă în format electronic, să se renunțe la ștampilă, ca să înmatriculezi o mașină tot trebuie să umbli, cu două dosare (cu șină) în mână. La Taxe și Impozite, unde depui unul și primești alte două hârtii, pe care să le anexezi la dosarul pentru Serviciul de Înmatriculări la poliție, la bancomat pentru chitanțe… Măcar acum se evită cozile, prin bonurile de ordine și programarea pe internet. Trebuie să evoluăm, încet, să-i ajungem pe olandezi. Doar intrăm în șenghen! Nu?
Dan Grigoriu