Mi-a plăcut să merg la școală,chiar dacă la început,
Noilor colegi de clasă,nicidecum nu le-am plăcut…
Nici apoi,o mare parte,din ei,nu m-au înghitit,
Deși ,zic eu,cu nimica,nimănui nu am greșit.
Era,dintre ei,o gașcă,ce (vezi Doamne),se temeau,
Că le-aș lua micile zâne-colege,ce m-admirau,
Fiindcă inima și ochii,aveau fel ciudat de-a fi,
Cu vădită insistență-n a privi și a…gândi.
Mai târziu,mai mare caznă,trebuind să le țin piept,
Fiindcă le-am părut la dascăli,decât unii,mai deștept,
Eram…As la toatecele,Istorii,Geografii,
La Română și la „mate”,fizică și la Chimii.
Au trecut un an…,trei ,șase,și iată c-am terminat,
Ciclul școlii generale,cu triumf de premiant,
Însă,nu cum e acuma,cu-ajutor de la mămici,
Și cu mega-influiențe,și suport de la…tătici.
Zi de zi-am făcând naveta,la oraș,deci foarte greu,
Am luat și bacalaureatul,după anii de Liceu ,
Dar,la timpul de răscruce,când am dat la facultate,
Doar prin propriile-mi forțe-am constatat că…nu se poate!
Apoi,am făcut armata,într-o unitate mare,
Undeva,lângă Constanța,la Aeroport…,la Mare…
Și-nainte ,dar și după,fiind ca suplinitor,
Biet profesoraș …de țară,lucru…mobilizator.
Mai târziu,dar tot…”pe bune”,am făcut o facultate,
Și-am ajuns într-o uzină de top,în activitate,
Renumită-n municipiu,prin regimul auster,
Reușind să tin respectul,diplomei de…inginer.
…………………………………………………………………….
Mereu îmi aduc aminte,de-acel minunat trecut,
Pentru care niciodată ,gânduri rele n-am avut,
Doar privesc,cu nostalgie,acel timp din viața mea,
Educația din școală…,dar ce școală se făcea…!
Nicolaie Ionescu-2024