Între multele metehne,ce de-o viață ne domină ,
Când ne permitea bugetul și vremea era senină,
Ne puneam tot necesarul ,cu migală, în mașină,
Evadând,lăsând în urmă-nghesuiala citadină.
Ce e drept de când covidul,multe drumuri stau barate,
Inclusiv,cele spre rude,sau persoane-apropiate,
Doar copiii ne trec pragul ,cum și noi pe-al lor,dar rar,
Când ne dovedește dorul,de vreun șpriț și de… grătar.
În rest căile ne-ndreapta,mai des înspre cimitire,
Pentru-amenajări curente ,sau,știu eu,vreo pomenire,
Undeva-n apropiere,la vreo mică mănăstire,
Sau la vreuna importantă,de-i mare sărbătorire.
Și,pe lângă alte ,multe,mai e și-o amărăciune,
Că doar ce gândim plecarea și natura se opune,
Ploi ce țin și-o săptămână,grindină și inundații,
Două-trei zile mai calde și-apoi iar…precipitații.
Trebuie gândită bine,o plecare…la distanță,
Prin urmare și programul pentru-orice mini-vacanță,
Că,de vremea o să fie,instabilă,toată vara,
Drumul cel mai fără riscuri,va fi la alimentara.
Despre deplasări montane,deltă,tabere,sau mare,
Le vom face ,din fotolii,privind în televizoare…
Să mai zic de-alte intenții,dubioase,sfidătoare,
Cum ar fi ,una din ele,…vârsta de pensionare?!…
Ionescu Nicolaie
Bacau,28.06.2021