Concertul de încheiere a stagiunii Filarmonicii băcăuane susținut în altă…casă, la prieteni! Selecția nestematelor muzicii clasice de-a lungul timpului– a „real treat”/ un „desert” pentru muritori…Prestația muzicală a orchestrei – ireproșabilă ( iar intervențiile solistice – excepționale…vioara …Nou pentru mine Corul sclavilor/Nabucco, instrumental, într-o originală RE-interpretare/prelucrare – la oboi- Emil Stancu). UNDE? Surpriză! .. DARul de o SEARĂ: Sala Avicola – această superbă mostenire comunistă/ dir. Placintă, încă perfect valabilă DUPĂ DECENII – ca aspect, mărime și dotari – chiar și pt concert. Multumiri și din partea melomanilor!! Partea de sus – cu putină străduință, poate deveni un arc de cerc cu loje ….(căci după pandemie, lumea vine la concert- și la teatru, devenite neîncăpătoare (aceeași stare interioară, același imbold de recreere, ca după război, calamități, momente când se conștientizează că VITA BREVIS EST, NU?) GRADENA AVICOLEI mi-a mai dat un cuțit prin inimă PĂTRUNSĂ de visul meu –și al unui grup de frecvenți ai concertelor – că odată cu REABILITAREA ATENEULUI s.ar putea ridica o CUPOLĂ –kiar și mai simplă, scheletică/economică! – cu un șir de loje. Ni s-a spus că fundamentul ar avea rezistența de suprasarcină necesară. Cu acel MOȚ/CLOP ARHITECTONIC, SILUETA clădirii ar fi triumfală și ar deveni MAI vizibilă în oraș… și din spațiu/dronă pe o hartă turistică. Am văzut „afară”, o sală rotundă , dar cu SEMI-ETAJ, gen gradenă, DOAR pentru ACCES LA LOJE. Recent, mi s-a explicat …că e ….prea târziu !! S-ar cere front comun cetățenesc, managerial – oricum, efort, multă bunăvoință, dăruire pentru Bacău, BANI… BANI…
Cecilia Moldovan