Sunt o persoană care a stat în izolare, împreună cu toată familia, soția și 2 copii, din cauza acestui nenorocit de virus. Ne-am testat la cerere, urmare a faptului că am intrat în contact cu niște prieteni care, ulterior, ne-au anunțat că au fost confirmați pozitiv. Nu ne-am speriat, am zis să ne testăm și noi, preventiv, ca să nu avem surprize. Dar, am avut. Amândoi. Copiii, nu. Așa că ne-am izolat și ne-am rugat să trecem cu bine peste asta. Și am trecut. Din fericire, simptomatologia la noi a fost mai ușoară, doar ceva transpirații reci noaptea și dureri de cap ocazionale, soția a acuzat și lipsa mirosului și a gustului vreo trei zile, copiii nimic. Slavă Domnului! Însă prietenii noștri au tras-o rău. El a ajuns și în spital, unde a stat 7 zile, sub tratament cu antibiotic, a avut coșmaruri noaptea, credea că nu o să mai iasă viu de acolo, cu dureri groaznice de cap și oase, cu tulburări de vedere și dureri musculare, cu febră oscilantă și dificultăți de respirație. Prietena lui a reușit să se trateze la domiciliu, sub supravegherea medicului de familie, dar le-a fost foarte greu. Auzim și pe la știri de cazuri din ce în ce mai atipice, de mutații ale acestui coronavirus, de forme din ce în ce mai grave, a venit și frigul acum, e și sezon gripal. Doamne ferește! Nu neglijați simptomele, nu mai spuneți că SARS-CoV-2 nu e grav, testați-vă dacă aveți suspiciuni, nu stați în casă să vă tratați singuri cu ce auziți pe la alții, cereți ajutor și respectați-i pe cei din jur. Am auzit și de cazuri care știau că au COVID, dar au continuat să meargă la serviciu și nu au spus nimic de frică să nu fie dați afară. Nu se poate așa ceva! Nu vom mai scăpa niciodată de această pandemie, dacă nu avem o atitudine corectă față de ea. Cereți ajutor, fiți corecți, nu e de joacă!
Dumitru N. Matei