Cât te trezești în zori,de relaxat,bine dispus,plin de vioiciune,
Cel mult un ceas durează…(încărcat),și brusc devii alt om…,ca prin minune !
Așa,cum e Bacăul transformat,mega-retea de străzi îngrămădite,
Cu pistele de biciclete peste tot,și cu trotuare înjumătățite…
Cum să rămâi tot relaxat,dispus,când omenirea-n jur e disperată,
Voind s-ajungă unde și-a propus,de timpu-ntârziat terorizată…
Una-i să stai și să nu ai program,indiferent de ce se-ntâmpl-afară,
Și alta e să vrei să te strecori,printre mașini,ce merg bară la bară…
Cine-a gândit un astfel de proiect,fără a cugeta ce va să fie,
Drogat,sau beat,a fost de-a hotărât,sau rătăcit de propria prostie,
Acest coșmar de fiecare zi,ce doar începe…făr să se sfârșească,
A fost aprins de niște păcălici,ce i-a ales…prostia omenească…
Uitați-vă și voi,cum și-au permis,la visul snob,sau rea-voință certă,
Să mutileze un întreg oraș…pentru plimbarea lor pe bicicletă.
Am tot răbdat și-acum e prea târziu,că tot nelegiuiții sunt la cârmă,
Și nu se lasă,până când nu văd,pe băcăuani…,ajunși…,o mare …turmă.
Metropola,la care am visat,Bacăul nostru să se împlinească,
În inima Moldovei situat,ajuns-a azi,toți să îl ocolească,
De-aceea,cred, de sus au aprobat,ca o urgentă maxima măsură,
Să-i poată ocoli pe băcăuani,finalizând..Șoseaua de centură.
Să schimbi acum,la cât s-a cheltuit pentru amenajarea asta imbecilă,
Sunt necesare sume mari și,timp,de făr-a vrea ajungi să plângi de milă…
Dar nu-i corect,chiar este inuman,ca pentru-un om ,sau câțiva fără minte,
Să suferim atâtea zeci de mii,că le-am permis lor să ne reprezinte.
Eu,unul, nu mai am nimic de-adăugat ,nici de Bacău și nici de România,
Oricum suntem văzuți niște ratați,că ne-am făcut de toată bășcălia…!
Dac-ar vedea cum arătăm acum,marii eroii cu dragoste de țară…
Care-au căzut să facă ce-au făcut, s-ar zvârcoli,cu inima amară… !
Nicolaie Ionescu
Bacau,21 august 2024