Am venit acum, în luna august, în concediu, acasă. Pentru că am dorit să revăd și unele locuri dragi mie, am ajuns și până la Salina din Tg. Ocna. E cea mai frumoasă din țară, și nu o spun doar eu, am auzit-o și la alți prieteni, chiar și de la cei care se bucurau, alături de mine, de această minune care este salina.
Nu mai spun de drumul spart și aproape impracticabil pe care trebuie să mergem până acolo! Dar ce m-a revoltat cu adevărat a fost atunci când am observat, cu stupoare, că doamna care încasa bani pentru închiriatul mașinuțelor, a meselor de tenis dinăuntrul salinei nu dădea bon fiscal la toată lumea. Păcat! Mai ales că nu vorbim de sume mari!
Poate că de aceea și acea doamnă își permite să mai… ciupească. Dar așa ne facem de râs. Am înțeles că practica e veche. Și uite că leuț cu leuț, de la sutele de turiști care vizitează salina, se strâng ceva bănuți, care nu sunt înregistrați în niciun fel. Oare câți dintre ei ajung și în casieria salinei, mă întreb, dată fiind practica doamnei? Mă rog. Mie mi s-a părut un fapt destul de grav, de aceea am vrut să îl și sesizez. Poate așa se sesizează și cei care trebuie!
Cu respect,
Vasile Toma