Termenul „vot de blam” este mai puțin cunoscut de generația „Tik -Tok”. Nu a fost obligată să fie înregimentată politic, nu a învățat decât la cursurile de cercetași cum se introduce o cravată printr-un inel, înțelege consecințele efectului de… bullying, și cu toate că nu acceptă, conștientizează că în orice colectivitate, a existat și va exista un pârâcios de serviciu. A nu se confunda bullyng-ul (un comportament repetat și intenționat prin care agresorul își rănește, persecută și intimidează victima prin diferite forme) cu votul de blam, decizie luată de o comunitate asupra unui membru al ei. Am trecut de epoca vrăjitoarelor (de vraci n-am auzit), arse pe rug.
Cine votează legile? Pădurea-i mare și suportă vreascurile care, din când în când o mai aprind, să se regenereze singură, dacă nu este tăiată. Vot de blam, egal oprobiu, o sancține prin care o colectivitate organizată își arată dezaprobarea față de o faptă nedemnă a unui membru al ei. Când liderii aleși democratic, de aceași membri, își schimbă peste noapte, prin voința lor, la 180 de grade opțiunea politică, făcând alianță cu dușmanul pe care atâta l-au blamat, ce să mai înțelegi? Da, tu, visătorule! Credululule care i-ai votat? Erai paltin și ai devenit castan? Fruct necomestibil. Ce răspunde alesul, nu să se justifice, ci să fie consemnată în scripte, ca lecție de predictibilitate, atitudinea lui? Jean de La Fontaine ar fi fost mai inspirat: „Mi-am schimbat frunzele dar am aceeași sevă, mă sacrific pentru binele comunității, fraierilor! În Senat acum este arțarul, seva onoarei. În Parlament sunt cameleonii! Vreți bani pentru comunitate? Nea Gheorghe? Mata nu ai probleme cu … Ciocu mic că te rezolv. ” Depinde ce intonație dați când citiți aceste rânduri. Un vot de blam presupune o retragere „de onoare”, un șut simbolic în fund, mai pe românește. Adică… adună-ți tataie catrafusele, du-te acasă, fă altceva! De unde la noi așa ceva? Acum spui că-i albă. După o zi, cu nonșalanță, ca și cum nici usturoi n-au mâncat, se declară senin pe posturile media naționale, că prețul energiei va fi calculat la consumul curent, nu după media ultimilor 3 ani. Și dacă omul a fost plecat de acasă o perioadă, cât o să plătească luna viitoare? Te doare mintea. S-a făcut un referendum, să se reducă numărul aleșilor în funcție de numărul de locuitori din circunscripții. Am votat cu „DA”! Într-un procent mare. Și ei? Din contra, s-au înmulțit! Traseismul politic, cu toate amendamentele aduse și pedepsele promise, a rămas doar praf pentru fraierii care mai cred că legile se respectă de toți cetățenii acestei țări. Avem aleși care au trecut de la un partid la altul, în mai multe mandate, și se mai cramponează încă de scaun (au destule fotolii acasă), normal, în interesul națiunii. Nu-i dor șalele? Ba! Obrazul e cât talpa de opincă. Mai beneficiază și de pensii speciale. Unde mai pui că, după atâta înțelepciune din experiența adunată, nici nu mai citesc ce votează. Se uită la semnalul pe care îl dă „căprarul ” de serviciu, dacă e de bine sau nu.
Dilema ministrului de finanțe privind pensile speciale, care nu prea vrea să discute despre acest subiect, s-ar rezolva simplu: Să se voteze o lege prin care, cei care și-au schimbat opțiunile politice de-a lungul mandatelor obținute, să nu mai primească niciun spor material. Ăsta da vot de blam. Hai! Cine are curajul să o facă? Bla bla… sau Pa!? Grijă mare! Am avut un ministru care număra ouăle și a ajuns în colivie! N. Toma