Odata cu venirea primaverii, au rasarit si boschetarii prin oras. Daca pe timpul iernii multi si-au gasit adapost in scarile de bloc, temperaturile le permit in unele zile sa traga un pui de somn pe bancile din parc, din piete sau pe cele care marginesc locurile de parcare. Duminica am iesit in parcarea cu plata de la Piata Sud, unde, copilul meu invata sa se dea cu rolele. Deci, eu supraveghetor, copilul incepator.
Vârsta si reflexele bune ale celui mic si-au spus cuvântul si baiatul meu nu mai avea nevoie de mine, ca sprijin permanent. Un astfel de moment de relaxare mi-a permis in schimb sa observ de la distanta doi barbati, imbracati in niste balonzaidere ponosite, care, la o prima vedere pareau sa imparta impresii asteptând autobuzul.
Tineri si in puterea vârstei, n-ai fi zis ca nu au unde pune capul pe perna. Spun asta, pentru ca, la un moment dat, unul dintre barbati a scos dintr-o sacosa un bidon cu vin alb si au inceput sa se cinsteasca.
Si au tot plimbat bidonul de la unul la altul pâna când s-au despartit. Unul a pornit spre piata, iar celalalt a ramas pe banca. Cât am mai facut o tura de parcare cu copilul, la intoarcere, l-am gasit lungit pe banca pe barbatul in cauza.
Isi asezase capul pe o sacosa burdusita cu te miri ce si parea cazut intr-un somn adânc, lipsit de griji. Pe una din mâini ii atârna la vedere o bratara cu insemne bisericesti. Ai fi zis ca sarmanul om a fost batut de soarta de a ajuns in situatia asta, daca as fi asistat la filmul care se derulase fix sub ochii mei. Nu vreau sa judec pe nimeni, insa, astfel de oameni care nu fac nimic pentru ei, rezumându-se doar la alcool, nu cred ca merita mila nimanui.
Ovidiu Burlacu