În toate ţările afectate de coronavirus s-au luat măsuri care privesc comportamentul populaţiei, de la starea de urgenţă până la restrângerea unor drepturi civile. În unele state oamenii au înțeles că nu-i de glumit, că nu-i vorba de conspirații (despre ele este timp să vorbim mai târziu), și una dintre măsuri, poate singura verificată, este să stăm în casă.
La noi, la români vreau să spun, totul pare o bășcălie: spune guvernul să stăm în casă, noi îi facem în ciudă, spune să stăm la 2 metri unul de altul, noi facem plimbări etc. Se dau amenzi…Și cine le plătește? Am citit câteva măsuri luate în Franța și mă gândeam că ar bine să le știm. Starea de urgență este luată după modelul prevăzut de o lege din 1955 (!): Violarea oricărei reguli aduce amenzi între 135 euro şi 1.500 euro, pentru recidivă, 3.700 euro + 6 luni închisoare maximă dacă ai 4 nerespectări de lege în 30 zile. Declaraţia personală pentru deplasări în afara locuinţei este mai restrictivă: se notează ora ieşirii din casă, este interzisă depăşirea unui perimetru de 1 kilometru de la adresă şi sunt interzise cumpărăturile în alte cartiere. De la ora 20 până la ora 6 dimineaţa s-a instaurat stare de asediu în unele localităţi, prefecţii şi primarii pot da derogări locale. Deplasările se fac doar pentru strictul minim prevăzut de cele 5 (cinci) posibilităţi de ieşire din casă. Adresele cu magazinele deschise, de primă necesitate, sunt difuzate din abundenţă, în presă şi pe reţelele sociale.
Noi hălăduim prin tot orașul, facem în continuare seara adunări pe la scări, mai dăm o petrecere, plimbăm cățelul de cinci ori pe zi și îl mai împrumutăm și la alții, iar când se anunță numărul deceselor, înjurăm guvenul, ministrul și vreun partid că nu au luat măsurile cuvenite. Cred că treaba s-a îngroșat și ar trebui să respectăm cu strictețe ordonanțele date. Este spre binele nostru și a celor de lângă noi.
Alin Tudorache