Larg, porţile-şi deschide veşnicia
Cu cheile unui mirific vis
Se repictează-n gânduri feeria
Sublimelor sclipiri din Paradis.
În Betleem, o tainică minune,
Pe care o îngână-n şoaptă cerul,
Pogoară pe aripi de rugăciune…
Se naşte Fiul, întregind misterul.
Se-mbracă noapte-n straie de lumină
Care inundă-acel sărac cătun,
Blânda Fecioară, Măicuţa divină,
Pruncu-şi mângâie-n colinde de Crăciun.
Veniţi copii, veniţi, culegeţi stele,
Din raze, un buchet ales, frumos
De împletiţi cu mărgăritărele,
Să-l dăruiţi, în joacă, lui Hristos.
……………………………………
În sufleteasca noastră bucurie,
Slăvim Dumnezeiasca armonie…
Mircea Constantin Jurebie