Buricul cu mai multe moașe

O să rămânem cu el netăiat dacă ne gândim la țărișoara noastră. Ne vaccinăm copiii pe propria răspundere. Nimeni nu garantează nimic! Dar așa trebuie. Emmanuel Macron, darnic, ne trimite trupe. Cred că și-au scuipat în sân cei din CSAT (Consiliul Suprem de Apărare a Țării), când au aflat vestea. Au dres-o, vezi Doamne, cu abilitățile de negociere nevorbite, de care sunt capaili aleșii noștri. Facturile sunt mai rele decât războiul, trage concluzia un ministru. Mobilizare totală cere unul care nu știu cum a ajuns să propună legi în numele obștei. Totul de fațadă dacă este să privim la rece, când un lider politic cu credință în ceva sfânt, simte că poate ține în mâini soarta omenirii. Sper să nu rămână în urma lui, Potopul. Noi suntem tari, mari, numai bicepși umpluți cu steroizi… în declarații. Un fâs pe plan diplomatic, cu toate că avem acolo un vicepreședinte care striga… am reușit iubirea mea! Acum? Dacă este să tragem o linie, cine conduce țara în care ne-am câștigat dreptul să trăim? Se plimbăouăle cocoșului în coș, de nu mai știi care-i de cuc sau de pupăză! Greu cu un singur buric, la atâtea moașe adunate din alianțe. Prietenul la nevoie se cunoaște spune proverbul. Nici nu știam că avem așa de mulți. Acum le mai vedem și fața, la cât de buni sunt. Nemții tac mâlc. Nu uită cum au înghețat pentru eternitate, când au crezut că pot cuceri Moscova în ținută de vară. Au nevoie de gaze ca de aer, dar și de cel pompat de peste ocean. UK-ul a rămas tot la unitatea lui de măsură. Ce-i ăla litrul? Galonul… Sir! Că și Texasul stă acum pe o pungă de apă cu sare. Dar americanii ne trimit trupe. Au aflat ce fete frumoase avem. Francezii? Tehnică tataie. Adevărul e că ne-au dotat în primul război. Tot cămașa albă și lupta la baionetă au închis gura „cățelei”, mitraliera care ucidea cu sute de gloanțe. Noroc cu vecinii polonezi, că nu mai avem graniță cu ei după a doua mare confruntare. Ei nu uită de cei 4 000 de ofițeri uciși înainte de a fi cuceriți de nemți, și nici de avionul prăbușit cu liderii lor, mai recent. Asta nu înseamnă că pe harta istoriei, se poate uita că acolo s-au construit cele mai cumplite lagăre pentru exterminarea eficientă a ființelor umane. Suntem la granița unui imperiu, care ca orice imperiu studiat de istorici, de-a lungul a cinci milenii, se va prăbuși din interior. Vina va cădea pe prima moașă care va tăia ombilicul. Sper să auzim un Oauuu sănătos și în viitor. Ceva trebuie făcut. Dar dacă nu tai iarba cu tot cu pir, nimic nu crește, spunea un filozof.
Dan Anghel