Cătănia(stagiul militar)

June fiind ,în civilie, dacă-ți plăcea mai mult de-o fată,
Te întrebau cu siguranță,părinții… de-ai făcut armată.
Căsătoria-ntotdeauna,(cu mici excepții ,foarte rar),
Era strict condiționată și de Livretul militar…
……….………………………………………………
Cu siguranță,cei mai tineri,de dincoace de 2000,
Nu știu cum e să faci armata și cum cătană e să fii…
Pe timpuri,tinerii, băieții,ce-mplineau douăzeci de ani,
Făceau armata-n două cicluri, pifani fiind ,sau veterani.

În ciclu-ntâi de instruire,urma un fel de-acomodare,
Cu părul scurt,cu uniformă și primul pas de defilare,
Și,cu un fel de ierarhie de șefi mai mici și șefi mai mari,
Cum în armată e,să fie:ordin,respect…deci,militari!

Urma-nvățat regulamentul,la fel și arma din dotare,
Că, uneori strigai ,în lacrimi, cu mult amar,”hai liberare!”,
Și deseori,mai slabi din fire,unii din pepeni își ieșeau,
Și, pân’ la urmă doar soluții,cu plâns în pernă, se găseau…!

În ciclul doi ,era mai bine,erai deja obișnuit,
Cu viața rece de cazarmă,în schimb extrem de instruit,
Și de erai băiat cuminte,răsplata nu întârzia,
Câteva ore de-nvoire,și de ce nu,… permisia.

Eu,recunosc,și-am dovedit-o,armata m-a maturizat,
Făr-a exagera,de toate și foarte bine-am învățat,
De la ținută corporală,igienă,ordine,orar,
Am fost și-un fel de mic exemplu,pe tot parcursul militar…

Chiar azi,cu-ncăierarea asta,de scurtă vreme declanșată,
Mă trec fiori,gândind la ziua,când am plecat să fac armată…
Pe 25,în luna asta,se-mplinesc 48 de ani,
De când am fost dus la Constanța ,cu cotingenții mei …pifani!

Ploua mărunt,ne-au dus,țin minte,în zori la Centrul Militar,
Apoi,în grup compact,la gară și-am stat în tren, pe culuar.
…Și,am ajuns la unitate,când,coborând din camion,
Zărit-am pe o pistă lungă,aterizând un…avion.

Un biet profesoraș de țară,unde mai pui…,suplinitor,
Un an și patru luni de zile,am stat cu arma la picior,
A fost urâtă,grea și lungă,cât cătănia a ținut,
Zic eu,cam aproximativă,cu un regim de deținut.

Cum,înainte de armată,de-acasă n-am mai fost plecat,
Realizați cu ușurință,cam ce-am avut de suportat…
Să vezi,însă,la liberare,greu de închipuit vreodată,
Mai,că aș fi făcut demersuri,să fiu cătană…,viața toată.
…………………………………………………………..
Demult nu se mai face-armată și zic,ferească Dumnezeu,
De-or face vreo mobilizare,de va urma ce e mai greu,
Chiar dacă azi e tineretul,mult mai inteligent ca noi,
Majoritatea,doar din filme ,știu despre arme și război.

Ceea ce-nseamnă,pân’ la urmă deși mie foarte greu s-o spun,
Că-i jertfă sigură,cum zice un general,”carne de tun!”
Asta înseamnă delăsarea,incompetența,doctorate,
Stele și funcții pe criterii dezonorante, acordate.

Și o să zic,în încheiere,măcar de fiecare-ar ști,
Și-ar înțeleage prețul jertfei și,pentru cine va muri!
Nicolaie Ionescu
Bacau,24,02,2022