Citeam într-un articol din ziare,
Cum că-n Bacău nu se-ntâmplă nimic,
Și-n ce privește vremea viitoare,
Semne nu sunt că s-ar schimba vreun pic.
Despre Bacău se pot scrie romane,
Compendii chiar și multe poezii,
Și rugăciuni de spus pe la icoane,
Să ne mai lase Domnu-ntre cei vii.
Asta-i problema noastră principală:
Să fie-așa,s-o ducem cum o fi!
Că teama mi-e de-acea catastrofală
Primejdie reală,de-a pieri.
Ferească Domnul, un război să-nceapă!
Noi știm cât e românul de viteaz ,
Dar ce te faci,cu un ocean de apă,
De va fi rupt barajul la Bicaz.
Nu se mai face azi război cu tunul,
Sau tancul ,care vine dinspre est…,
Posibil e sa nu rămânem unul
măcar,s-aprind-o lumânare pentru rest.
Despre Bacău se pot scrie nuvele,
Piese de teatru,dar dorința mea,
E una sfântă,ca toate acele,
S-aibă cin’le citi și-a le vedea.
Nu ma priviți,în glumă,sau cu ură,
Eu doar vă spun la ce să ne-așteptăm,
Ca răul a-ntrecut orice masură,
Și-ar fi momentul să ne deșteptăm.
Nu facem niciun fel de acuzații,
Vrem doar sa spunem că ar trebui,
Să fie întelegere-ntre nații,
Ca, dupa noapte să urmeze și-altă zi.
Nicolaie Ionescu