Am fost la spitalul judetean cu o problema la picior. Cred ca am o luxatie la deget. Nu va mai spun cum m-am deplasat pâna acolo, eu stând undeva in sudul orasului.
Când am ajuns in ambulatoriu, mi s-a spus ca trebuie sa fac radiografie, dar sa ma programez. M-am dus acolo, mi s-a spus ca sunt pe lista de asteptare si pot face radiografie tocmai in ianuarie! Cum sa mai stau doua luni cu durerea asta? M-am intors, mi s-a spus ca am nevoie de trimitere de la medicul de familie? I-am spus ca sunt urgenta, ca am dureri.
Pâna la urma m-au inteles, dar mi s-a spus ca trebuie sa platesc radiografia, ca nu sunt nici internata, nici nu am venit cu trimitere. Ar fi fost 35 de lei. Nu era mult. Numai sa scap de durere. Ideea e ca tot acest drum al meu, aceasta tevatura prin spital a fost vazut si de un domn care asigura paza acolo. Stiti ce mi-a spus?
„Daca ai fi fost maica-mea, te omoram!”
Cum poate cineva sa vorbeasca asa unui om in vârsta? Cum poti sa te adresezi asa unui om suferind, care abia merge? L-am intrebat cine este, nu a vrut sa raspunda.
Dar am sunat la firma de care apartine si un domn foarte politicos, care s-a prezentat ca a fi chiar seful agentilor de paza, mi-a garantat ca il va sanctiona pe acel agent. Cum ii putem educa oare pe cei care se poarta asa? Nu mai vorbesc de politete, de bun simt, de un pic de compasiune! M-a revoltat foarte mult gestul acelui barbat, asa ca am tinut neaparat sa sun si la ziarul dumneavoastra, pentru a afla toata lumea cine ne pazeste pe noi.
Va multumesc.
Elena Nalbac