Mă doare sufletul să văd, că după un an, după ce am semnalat la ziar, lucrurile se repetă. Am fost prima familie care ne-am mutat aici, după ce s-a construit blocul nr 3, de pe strada Mihai Viteazu. Între străduța din spate și Piața Centrală, am primit aprobare de la primăria de atunci, să amenajăm un spațiu verde. Nu știu cum să vă spun? Soțul meu a făcut rost de sămânță, de la un prieten agronom care a fost în Italia. A pus răsad și a plantat 3 copaci, care nu sunt specifici zonei noastre. Și s-au prins. Pe lângă alții. Am pus băncuțe, măsuță, bătător de covoare, loc de parcare pentru mașină. La parter acum sunt numai magazine. Spațiul verde s-a restrâns. Pe locul nostru de parcare, unde este și o gaură de scurgere, unde se aruncă găleți întregi cu resturi la canal, a apărut un semn pentru persoană cu handicap. L-au montat lângă unul dintre cei trei pomi. S-a mutat în bloc o persoană care a lucrat în strănătate. Din cauza semnului noi nu mai putem parca acolo. Copacul mutilat anul trecut și-a revenit. Acum iar i se rup crengile, ca să se vadă semnul. Au promis că îl mută în altă parte. Mi-e teamă să nu taie pomul de tot. Oricum acesul acolo, ziua, este blocat de mașini parcate neregulamentar. Acestor pomi le-au trebuit zeci de ani să se adapteze la noi. Trebuie puțin respect și pentru munca depusă și pentru vârsta pe care o avem.
Familia TARABOANTE.