Știu că ați scris de nenumărate ori și dumneavoastră, s-a scris peste tot, dar a rămas fără ecou. Sunt atâtea clădiri în paragină, emblematice fiind hotelul Moldova și stadionul, dar și multe altele care ne dezonorează.
Astăzi am mai descoperit câteva pe strada Oituz. În spatele secției de poliție și una aproape de intersecția de la RMB. Sunt zeci de astfel de clădiri.
De fiecare dată se spune că sunt private și că municipalitatea sau alte autorități nu pot interveni. Și atunci ce facem? Stăm cu putregaiul în mijlocul casei? Găsiți soluții, domnilor, că de aia sunteți acolo. Poate rezolvăm într-un fel să arate mai bine orașul ăsta, să ne putem mândri din nou cu el, cum făceam mai… demult.
Orașul are un potențial uriaș, dar se pierde printre ruine și nepăsare. În alte locuri, primăriile impun taxe suplimentare pentru proprietarii care lasă clădirile să se degradeze sau chiar intervin prin exproprieri, dacă situația o impune. Nu putem lăsa timpul să rezolve de la sine problema, pentru că, în ritmul acesta, Bacăul riscă să devină un muzeu al decăderii. Poate că este timpul să discutăm serios despre măsuri concrete, despre parteneriate public-private sau despre orice altă soluție care să ne scoată din acest impas.
Nu cerem minuni, dar măcar să vedem o strategie, un plan clar. Nu să tot auzim scuze și explicații sterile. Cândva, Bacăul era un oraș cochet, curat și plin de viață. Acum, pe lângă gropile din asfalt și trotuarele sfărâmate, priveliștea ruinelor ne apasă și mai mult. Dacă tot avem specialiști, arhitecți, urbaniști, hai să îi punem la treabă! E nevoie de voință și de o administrație care să înțeleagă că frumusețea unui oraș nu înseamnă doar panseluțe în centru, ci și clădiri întreținute și un peisaj urban demn de secolul în care trăim.
Mihai Cristea