Habar n-aveam de noțiune, ce reprezintă, ce e-n stare/ Până la cât se poate-ajunge,cât riscul poate fi de mare/ Cât va dura sau, fiind o boală, dacă un leac pe lume are…
Coronavirusul, coșmarul, un mare semn de întrebare.
Realitatea zilei noastre, de la un vechi proverb pornește/ Când binele este prea bine,când prea ușor se împlinește/ Fii sigur, cineva din umbră, un rău major ne pregătește/ Precum, chiar în aceste clipe, coronavirusul…pândește!
Cuprinși de gândurile noastre, plutim precum pe val, o barcă/ Nebănuind, c-avem pe punte, nesigurii „dacă” și „parcă”/ Ce-n sufletul ființei noastre, de nu-i alungi, pot rău să facă, Greu de imaginat, când coronavirusul…atacă!
Cum știm cu toți, la anaghie, aproape nimeni nu gândește/ Și nu observă asasinul,cum între noi umblă hoțește/ Ca mușcătura unui șarpe, veninul de și-l răspândește/ E vai și-amar atunci când coronavirusul lovește!
Ca victima, în agonie, ce-n disperare-o mână-ntinde/Trăind cu firavă speranță, că altă mână o va prinde/ Și cu-ajutorul Providenței și a tot ce de noi depinde/ Vom fi salvați de clipa-n care coronavirusul ucide.
Dar, cât de cruntă ar fi viața și cât de mari pierderile/ Îngenuncheați de răul soartei, de boli, de toate relele/Din nou ne-om ridica de-ndată ce ne revin puterile/
Că după orice grea furtună, sigur apare soarele.
Nicolaie Ionescu