Coruptie la vremi de Sărbători…
Am fost plecați,o țâră,pe la rude,cum des se face,la sfârșit de An,
De l-au primit pe Moș Crăciun,nepoții,în atmosfera târgului Ieșean.
Deh!…ca la Sărbătoare,bucurie ,meniu ales și tot ce ne-am dorit,
Cadouri multe,pentru toată lumea,numai decorul iernii a lipsit…
Dar,ce să vezi,că ieri de dimineață,plecând spre casă,am modificat
Itinerarul cel de-obișnuință și către nord,spre munte am urcat…
Și tot mergând spre locurile-nalte ,am observat cum că deja ningea,
Și tot în jur era domnit de-omătul ,ce-n noaptea dinainte ne lipsea…
Ceva de vis…,acel tablou de iarnă,că-am și uitat de unde am plecat…
Și,făr-a vrea ,am zis doar pentru mine,că-ăsta-i de fapt Crăciunu-adevărat!…
Au fost însă și inconveniente,cum drumul ce-l aveam de străbătut,
Era alunecos,și,plin de riscuri și,cine știe cât ar fi ținut…
N-am mai ajuns la Schitul Petru-Vodă,unde voiam să ne fi închinat,
Ba,am trăit să ne gândim cu teamă,la viscolul ce brusc,s-a declanșat…
Și viscolu-a ținut pe tot parcursul,pân-am ajuns la poale de Ceahlău,
Unde Cabana era ferecată,de ne-au cuprins părerile de rău…
Doar câțiva țânci de-o șchioapă… ,cu părinții pe post de cai,trăgeau sănii în ham
În timp ce noi am deranjat dulăii,cânt curioși,Cabana cercetam.
Dezamăgiti de cele constatate,făcut-am doar o…tură împrejur,
Dar ,prin ninsoare distingeam doar brazii,făr-a vedea și-al culmilor contur…
Ciudat și Pensiunea unde-odată,veneam și-umpleam plămânii cu ozon,
Avea intrarea de mult timp…blocată și-așa o fi ,cred, și de Revelion.
Așa plecarăm plini de-amărăciune,cum,ce-am găsit nu-a fost ce am visat,
Nici la Bicaz,și nici măcar la Piatra,nu era atmosfera de-altădat…
Cum am ieșit din Piatra-Neamț,ninsoarea în stropi mărunți de ploaie s-a schimbat,
Iar mai apoi,a încetat și ploaia,și-a dispărut și-albul imaculat…
Înspre Bacău goală șoseaua-ntinsă,doar vântul a rămas de…ne oprit,
De ne-ntrebam,de-o fi acela drumul,…sau,cine știe pe-unde-am nimerit…
Ajunși acasă,am parcat mașina,apoi cu greu,bagajul am cărat,
Și după masa simplu încropită,am adormit aproape îmbrăcat.
Într-un târziu…,cam pe la miezul nopții,când m-am trezit(că adormisem tun),
Grăbitu-m-am să scriu aceste stihuri,să le citiți,în ziua de…Crăciun!
De fapt demult mă-ntreb cu insistență,noi ăștia de la șes,cu ce-am greșit,
Cum de-obicei,la Sărbători de Iarnă,specificul décor,ne-a ocolit.
Știm,explicații sunt întotdeauna,dar azi nici sfinții nu-și mai țin cuvântul,
De Sus,din Cer ni se trimite iarnă…iar,pân la șes ajunge numai…vântul!
Nicolaie Ionescu
Bacau,26 decembrie 2024