Deja este martie și, deci, primăvară.
Iarna se retrage, cu pași mici, spre Pol…
Păsări călătoare, revin iar în țară,
Regăsindu-și cuibul, de-astă vară, gol…
Mici și mari, sosiții, grăbind, renovarea,
O pornesc în forță și par de neoprit,
Mulți dintre aceștia-au gustat provocarea,
Și-au ceva trecută, vreme, de clocit…
În decorul verde, parc-aterizate,
Navele ciudate, vesel croncănesc,
Și-n acord melodic, ape dezghețate,
Dând splendoare zilei, din munți năvălesc.
Cum elicoptere care dau atacul,
Roiuri de albine, rătăcesc domol,
Scotocind imașul, năpădind copacul,
Ba, urcă spre înalturi, ba revin la sol…
Marginea dosit-a unei liziere,
Recent împânzită de iezi și de miei,
Tresărind din sălcii, la o adiere,
Scoate la vedere pâlc de ghiocei.
Soarele e parcă, mama zâmbitoare,
Urmărindu-și pruncii, din cerul înalt,
Și-adunând pe raze, gânduri iubitoare,
Pe toți îi alintă, sărutându-i cald.
Zău, că e minune, tot ce se petrece,
Nu găsesc cuvinte să le potrivesc,
Să descriu frumosul, ce povestea-ntrece,
Primăvara dulce pe plaiul românesc!
Nicolaie Ionescu