Cronica unei zile de iarnă… (duminică ,în familie)

O zi tipic hibernală,scurtă,rece și ploioasă,
Monotonă ,pesimistă,de nicigând să ieși din casă.
Iar în casă îți pierzi timpul,cu-o cafea și(sau) cu-o tărie,
Butonând telecomanda,până când… ora-i târzie.

Străzile-s pustii și ude,rareori de vreo mașină,
Trece-n deal,sau trece-n vale,cu fum gros de motorină…
Câini comunitari,duzină,păzesc (parcă), magazine
…și, tot stând la geam degeaba…,mai c-abia mai știu de mine.

Un vecin plimbă cățelul,pe trotuar,jos, rătăcind…
Dus pe gânduri,cu cățelul…, sau în sinea lui vorbind…
Și-l privesc,compătimindu-l,mă gândesc și-mi pare bine,
Văzând vremea de afară,că noi nu mai avem câine…!

Nici nu-ncepe bine ziua,că deja de prânz se face,
Și miroase-a tochitură …și a ciorbă de potroace…
Vântul bate în rafale,când se-aprinde,când se stinge,
Timp în care lapovește,iar într-un târziu chiar ninge…

Nicolaie Ionescu
Bacau,13.12.2022