Se știe că drumul de la și până la litoral e lung, anevoios și mai ales obositor. Cine mă contrazice, înseamnă că nu este șofer sau că nu a condus noaptea, pe ploaie. La întoarcerea din concediu, am realizat pentru a nu știu câta oară cât de periculos este să conduci noaptea, pe drumuri neiluminate, și mai mult cu faza de întâlnire scurtă, pentru a nu-i orbi pe șoferii care vin din sens opus sau pe cei care depășesc, iar lumina farurilor îi deranjează în oglinda retrovizoare.
Să zicem că viteza de deplasare n-ar fi deranjat, mai ales că vântul bătea în rafale, însă, marea mea problemă este aceea că porțiuni întregi de șosea erau nemarcate. În alte zone, mai ales în Bacău, vopseaua care separă benzile de circulație este aproape inexistentă, iar noaptea este foarte ușor să pierzi direcția de mers. Abia puteam întrezări linia care delimitează banda întâi de banda a doua. Este drept că în șapte ore de mers cu mașina, te ajunge oboseala, însă, se spune că drumul trebuie să-ți fie prieten bun.
Ei bine, de cum intri în Bacău, șoselele lasă de dorit. Porțiuni întregi cu denivelări și marcaje inexistente, te fac să te simți “ca acasă”. Și cu toate acestea, zeci de mașini zburau efectiv pe șosea. La Sascut, goana uneia dintre ele a fost oprită brusc, când un autoturism de lux a fost implicat într-un accident de circulație. Luminile în funcțiune ale unei mașini de poliție erau singurul indiciu al accidentului. Urma apoi mașina neagră, avariată pe partea șoferului, cu airbag-urile declanșate la impact. Pentru moment, în bezna nopții mi s-a părut că văd moartea. Neagră ca smoala și rece ca ploaia! În rest, tăcere. Nimic altceva nu mai mișca. Când am trecut pe lângă accident, am privit totul cu încetinitorul, apoi, un fulger imens m-a trezit la realitate.
Cu moartea nu-i de glumit! Și m-am întrebat apoi dacă nu cumva la indus în eroare pe șofer lipsa clară a marcajelor de pe șosea. Dacă nu cumva l-au orbit pentru moment farurile vreunui bolid care rula la fel de grăbit din sens opus. Poate șoferul implicat în accident s-a simțit la fel de nesigur la volan, cum m-am simțit eu pe aceeași șosea scufundată în întuneric, pe care nu se văd clar marcajele benzilor de circulație. Cu toate acestea, cred cu tărie că viteza adaptată la condițiile de drum l-ar fi ajutat pe șofer să ajungă teafăr la destinație. Încă o dată, vă spun: cu moartea nu-i de glumit! Și poate cei care au în grijă drumurile naționale și nu numai, ne ajută să ajungem teferi acasă, călăuzindu-ne roțile mașinilor pe drumuri marcate corespunzător.
Ramona Popescu