S-a tot vorbit de reorganizarea Maternității. Eu sunt femeie, simplă, de la țară, dar am auzit de scandalul de aici. Și uite că, fără să îmi doresc, am ajuns și eu pe paturile acestei secții. Nu ca femeie gravidă, ci cu o problemă de sănătate, care a necesitat o intervenție cu anestezie generală, dar fără reanimare. Și am stat cu încă o femeie în pat. E umilitor! Am făcut o zi analize, a fost mai bine, am avut fiecare patul nostru, dar apoi au venit urgențe, au fost internări multe și ne-am trezit într-un salon cu 5 paturi 9 paciente. A fost infernal! Era și foarte cald în salon, unele dintre femei erau și operate, una a venit chiar de pe Reanimare, mai erau și altele cu probleme grave. Pur și simplu eram înghesuite acolo, una în alta. Vă dați seama, în aceste condiții, cum e să dormi câte două în pat? Când am ridicat această situație cadrelor medicale de acolo, ni s-a spus că nu au ce face, că sunt și ele sunt puse în fața faptului împlinit, că sunt multe paciente și ca nu au unde să le interneze. Și ce am mai observat: asistentele medicale și infirmierele păreau depășite de situație, efectiv nu făceau față solicitărilor. Pe o singură tură, pe noapte, era o singură asistentă la 47 de paciente. Cum să facă față? Iar pacientele din salon cu mine nu erau la același medic. Eram la medici diferiți, venite la cerere, cum se spune, plus medicul de gardă. Au fost pentru mine trei zile infernale, cât am stat acolo. Norocul meu a fost că problema mea s-a rezolvat repede și am putut să plec acasă, cu tratament la domiciliu. Dar sper din tot sufletul să nu mai trăiesc niciodată o asemenea umilință! Tot respectul pentru medicii de acolo, care chiar își fac treaba, dar nu înțeleg de ce se vrea închiderea Maternității sau, mă rog, după cum am înțeles, reducerea de paturi, când eu am stat două din trei zile, cu încă o pacientă în același pat? Cred că cei care ar trebui să ia aceste decizii ar face bine să se mai gândească!
Cu respect,
Elena Mihaela