Dacă până în 1990 județul Bacău avea undeva la 700.000 de locuitori, astăzi mai sunt în jur de 550.000, adică au dispărut din statistici undeva la 150.000 de persoane, echivalentul populației orașului Bacău sau de două ori cât personalul Armatei Române. Și asta doar dintr-un singur județ. La nivel național, s-a pierdut o populație comparabilă cu cea a regiunii București-Ilfov, poate chiar mai mult. Nici cea mai performantă bombă nu a reușit să facă ce au făcut guvernările post-decembriste. Oare ce cataclism s-a abătut asupra acestei țări de a reușit “performanța” de a pierde un sfert din populație într-un timp relativ scurt, de 20-25 de ani?
În toate statisticile ni se prezintă creșterea economică, PIB-ul pe cap de locuitor și cât am “progresat”, cum o ducem bine și cum traversăm cea mai prosperă perioadă din istorie… Suntem campioni la inflație în UE pentru a șaptea lună consecutiv, pierdem putere de cumpărare, iar prețurile s-au triplat. Avem cele mai multe schimbări ale codului fiscal. Moldova a fost privată de autostrăzi și ocolită de investitori timp de zeci de ani. Cine dorește dispariția acestui popor? De ce nu se vorbește despre scăderea puterii de cumpărare, despre dezastrul demografic? Chiar dacă s-ar adopta politici de stimulare a natalității, este prea târziu… Se dorește inocularea fricii prin Covid, război, inflație, iar efectele se văd prin creșterea numărului de persoane cu boli psihice, îmbogățirea industriei farmaceutice, sărăcirea și controlul populației, precum și o perpetuă degradare a tot ceea ce este românesc, prin promovarea tot felul de emisiuni și “non-valori” ca exemple de urmat.
Guvernanții se împrumută într-o veselie, iar în ultimii 5-6 ani au reușit să dubleze datoria publică ca pondere din PIB (care de fapt s-a triplat raportat la un PIB mult mai mare), datorie pe care tot populația o va plăti, direct sau indirect. Însă “mizeria” nu va putea fi ascunsă sub preș la infinit. Dacă agențiile de rating vor retrograda România la categoria “junk” pentru investiții, costurile de împrumut ale statului vor exploda, iar FMI-ul va veni cu un colac de salvare financiar, care va aduce obligația de a reduce dezmățul bugetar și de a crește colectarea prin mărirea taxelor.
Din păcate, trăim pe datorie, sub perfuziile împrumuturilor. Nicio țară din lume nu a pierdut atât de multă populație, decât cele aflate în război. Asta se dorește: să fim tot mai puțini, tot mai neștiutori și să ascultăm cuminți “poveștile” lor despre eternele reforme care nu mai vin și despre așa-zisa “creștere economică”, care din păcate nu există decât în statistică, deoarece nu se reflectă în nivelul de trai al populației.
Ioja Gabriel