Unde mai pot face o pomenire pentru bunica – Chiper Ruxandra, decedată în anul 1987, mătușa – Chiper Maria, decedată în anul 2000 sau pentru verișoara –Chiper Maricica, decedată în anul 2001?
Toate poveștile încep cu: „A fost odată….!” Eu încep această poveste, prezentând date concrete. În satul Frumușelu, com. Glăvănești, au locuit bunicii mei de pe mama, Chiper Iorgu și Ruxandra, care au avut împreună trei fete, dintre care Anica, a fost mama mea. Bunicul Chiper Iorgu a decedat pe front în primul război mondial, prin anii 1917-1918. Bunica a rămas văduvă cu trei fete. În casa bunicilor a rămas fiica cea mai mica, Maria, care a avut o fată Maricica – profesoară de matematică în comună. În anul 1987 bunica a decedat și a fost înmormântată în cimitirul din satul Frumușelul, avand loc de veci chiar lângă biserică – acest loc a fost atribuit de parohie pentru că era vaduvă de război. În același loc a fost înmormântată și mătușa mea, Maria, în anul 2000, când a decedat. La scurt timp a decedat și fiica ei, Maricica, care a fost înhumata în alt loc în cimitir – nu s-a putut îngropa în același loc pentru că nu trecuse 7 ani.
În anul 2009 a fost adusă în același loc și verișoara Maricica fostă –Belciugan- de care era despartită –divorțată de Belciugan Nicolae. Deci, în același mormânt erau toate trei: bunica, mătușa și verișoara. Eu am participat la toate ceremoniile religioase, în fiecarea an în data de 15 August, făceam câte o pomenire la cimitirul de la Frumușelu la căpătâiul celor trei decedate. Penultima dată am fost în 15 august 2020 când totul era în regulă. Anul acesta, 2023, pe 15 august am avut marea surpriză să găsesc pe acel loc construit un cavou cu numele Balaban, care nu are nicio legatură cu familia Chiper, aceștia având locuri în altă parte a cimitirului. Menționez că mormântul era împrejmuit cu garduț metalic, cruce din țeavă de inox și cruce beton nouă montată în anul 2009, când a fost transferată verișoara Maricica. Nici osemintele a trei generații, nici crucile…au fost șterse toate numele. După legea cimitirelor, acel loc – mormânt nu putea fi desființat, înstrăinat fără înștiințarea rudelor, nepoților care sunt în viață. Cimitirul aparține comunității locale. Preotul nu a putut face nicio dovadă că locul este concesionat, am suspiciunea că preotul bisericii a primit ceva… foloase pentru a tolera și accepta să fie aruncate toate cele din locul de veci al Familiei Chiper și sterse urmele.
Doroftei Vasile