Icoană a Creștinătății,din Răsărit și din Apus,
Ce a slujit,neprihănită întreaga viață,lui Iisus,
Din Epivat plecă,chemată de-un Înger vestitor,în vis,
La Mănăstire-n țara Sfăntă,la zece ani,cum i-a fost scris…
Desăvârșindu-se-n pustie,în crez și vrere-n Tatăl Sfânt,
Tot printr-un vis,a fost chemată,la primul ei așezământ,
Și-acolo dacă Ea ajunse,lângă sătucul ei natal,
S-a stins,într-o colibă simplă,străină, chiar pe-al mării mal…
După mulți ani de-ngropăciune,minune mare s-a-mplinit,
Cum trupul Sfintei Parascheva,a fost întreg descoperit,
Ne putrezit,plin de miresme,așa cum moaștele de Sfinți,
Chemand la crez și rugăciune,prin împliniri de mari dorinți…
Și multe secole trecură,și moaștele-au făcut popas,
În mari orașe,mari Biserici și azi sunt în bătrânul Iași,
Și an de an,pe 14 (paișpe-octombrie),de ziua Cuvioasei,vin,
Aici,la Iași,la Catedrală,mulți pelerini de neam creștin…
Din cei ce vin spre închinare,sperând la mare ajutor,
Prea-Cuvioasa Parascheva,le dă putere tuturor,
Și boli ciudate,fără leacuri,celor ce cred cu-adevărat,
De-au atins moaștele Prea-Sfintei,imediat s-au vindecat.
La zi de mare Sărbătoare,să mergem să ne închinăm,
În semn de mare-apreciere,să o cinstim,s-o venerăm,
Și,cu speranță de-mplire să ne rugăm,la Racla Sa,
Pentru noroc și sănătate,în timpul care va urma.
Nicolaie Ionescu
Bacau,14.10.2023