De doi ani,Ziua Femeii,e serbată…mai tăcut,
Flori…,micuțele cadouri,o mângâiere,un sărut,
Poate…câteva cuvinte,o plimbare pe alei,
Sau,prin mica lizieră,în cătare de ghiocei…
De doi ani de Ziua Mamei,procedăm mai temperat,
Hărțuiți de carantină,cu-un mesaj telefonat…
Panicați de pandemia,ce părea fără sfârșit,
Întristați de vești,că unii,din cei dragi ne-au părasit…
Mai ceva ca un incendiu de proporții,a cuprins,
Virusul Covid,călăul,care pe cei slabi,i-a-nvins.
Scump plătit a fost tributul ,cu nenumărate drame,
În special de cei mai vârstnici,inclusiv …bătrâne mame.
Nu știm,dac-a fost” pe bune”,sau experiment forțat,
Pandemia care astăzi,culmea, brusc,s-a terminat…
Știm doar ce vedem ,că starea de-ncordare generală
Incurabilă,devine…o infecție banală…!??
Însă,teama e aceeași,dacă nu cumva mai mare,
Sub teroarea-amenințării,lichidării nucleare,
Fiindcă marile Imperii,se sfidează reciproc,
Și se pare, împăcarea ,nu-și mai are sens …,nici loc…!
Situația e gravă mult mai rea ca altădată,
Și nu sunt soluții clare,ea să fie rezolvată,
Că-n loc să trăiască Postul Paștelui și Învierea,
Lumea-și plânge suferința, sacrificiul și durerea.
De 8 Martie,e altfel sărbătoarea-n acest an,
Că-a reânceput conflictu-absurd ruso-ucrainian,
E-mpicioare Europa și se-agită la hotare,
Când,de’oparte si de alta,in Ucraina,totul moare…
Speriată,fuge lumea spre-oriunde,sub tir de bombe,
Uni-si caută scăparea , se ascund prin catacombe,
Mamele sunt disperate,că,în loc de bucurie,
Primesc darurile morții,fii și fiice în…sicrie!
Fie-ți milă de ei,Doamne și de toți de pe planetă,
Cărora le joacă viața,oligarhii,la ruletă,
Chiar de-s ctitori de Biserici,ei nu merită iertare,
Să le plângă condamnarea,țările miliardare…!
Viața e cu mult mai scumpă,decât oricare valută,
Și ca aburul dispare Pacea, de nu-i menținută,
Doamne,fă, ca Ziua Mamei,să-și păstreze importanța,
Și, cu șnur de martie-i leagă,dăruirea și…speranța.
Nicolaie Ionescu
Bacău,08.03.2022