Gara din Bacău arată bine. Mersul cu trenul aduce nostalgie. Am regăsit locul de unde plecam la școală, cu lacrimi în ochi și speranțe. Nu puteam trece pe sub pasajul gândit pentru protecția pietonilor din cauza mirosurilor. Acum este curat. Am dat totuși de un grilaj care blochează accesul spre partea unde era altădată cinematograful Progresul. Locația era o zonă cu vad comercial. Serveai o cafea, un suc, vizionai un fragment dintr-un film rulat pe o casetă video. Se auzea în difuzor ce tren ajunge în stație. Locul a rămas aproape la fel. Trecerea este închisă. Gara…? trist de pustie! Noroc de taximetristul extrem de amabil, dispus să-mi arate splendoarea orașului, noaptea. Și nu am avut ce regreta. Colorat, plin de lumini. Pașnic. Să nu-l recunosc. M-am bucurat că am revenit acasă.
Rodica Mihaiu