Îmi tot dau târcoale,zilnic,amintiri cu clipe bune,
Când eram cum de s-ar zice,cel mai fericit din lume…
Când am terminat liceul…,armata ,sau facultatea,
Sau,când am fost prima oară,să găsesc…,maternitatea…
Amintirile acelea au povața înțeleaptă,
Ce spune”-săracul bine,nici nu știți cât rău așteaptă!…”
……………………………………………………………….
Și așa a fost să fie,din seniniul fericirii,
S-a pornit val de urgie ,iureșul nenorocirii.
Nici nu îți venea a crede,la tot ce se întâmpla,
Ce proporții avea iadul,care tocmai începea,
Dezorientați,în grabă,cum răul să-l fi stopat…?
(Deși mulți aveau convingeri c-ar fi fost…planificat!)
Virusul,strigoiul morții,cum balaurul din carte,
Arunca asupra lumii,flăcări de dureri și moarte.
Ciuma,tifosul,holera și-alte boli de breviar,
Au fost ca apa de ploaie,față de acest calvar…
Creștea dintr-un ceas într-altul,numărul de infectări,
În spitale,creștea zilnic,numărul de internări,
Teste,izolete,vaiet,chinuri fără alinare,
Peste care,trecea moartea,fără cale de-ndurare.
După doi ani de teroare,constatăm,că nici acum,
Lumea,dezorientată,n-a găsit cel mai bun drum,
Dar ce-i grav,este că totuși,parcă dintr-o rea credință,
S-ar vrea să îndure lumea,grea și mare suferință!
Așa apăru vaccinul,dar nu unul,ci mai multe,
Iar lumea trebuia s-accepte,fără lux de amănunte,
Și niciunde și nici altfel,nimeni nu avea scăpare,
Chiar cu prețul vieții însăși-a unora,de vaccinare.
Și-am mai auzit dintr-astea,că la situație,
Cei ce au puteri s-o facă,au doar o soluție,
Care însă,la vedere,chiar sfidându-ne arată,
Cât se-mbogățiră unii,din urgia declanșată.
Sub pretextul ,prevenirii,protejărilor în masă,
S-au dispus măsuri severe,în decor,dar și în casă…
Iar vaccinul,o metodă,să ne știe dezbinați:
Buni și răi,cuminți-obraznici,vaccinați-nevaccinați…
Starea asta de-ncordare și de teamă și de ură,
Ce ne-a divizat în toate,întrecând orice măsură,
Cu restricții ce încalcă,dreptul sfânt de a alege,
Libertățile umane,ce azi sunt…,fărădelege…!
O fi ea, o pandemie și-ncă una de…covid,
Însă mie mi se pare,că mai mult e-un genocid.
Cum să se numească altfel,rezolvarea socială,
Cu soluții aplicate,pur și simplu,la plesneală.
Cînd niciunul din vaccinuri,nu dă clar imunitate,
Când niciunde pe planetă,nu sunt leacuri adecvate,
Timp în care ,valuri,valuri,virusul își schimbă fața,
Și ne condiționează cu vaccinul,sau cu viața…
Acum,când,tocmai e timpul ,ca zăpada să se-aștearnă
Și să-nceapă ineditul Sărbătorilor de iarnă,
Numai cei ce-și trag folosul pandemiei,au vacanță,
Restul…,ne rugăm orbește ,cu-o frântură de speranță.
Nicolaie Ionescu
Bacu,02.12.2021