Mereu apreciat-am scriitorii…!
De multe ori m-apuc și scriu și eu,
Deși nu am aflat,cum…cititorii,
Cred de…ce scriu,de-i bun sau de e rău.
Dar nu sunt de acord cu scriitorii,
Care în loc să scrie numai cărți,
Se-apucă de-nșirat fel de istorii,
Pe ziduri,uși și-n multe alte părți.
Cu-acei teribiliști,snobi,beizadele,
Cu tați bogați ,sau simpli derbedei,
Ce mâzgălesc uși,ziduri și pavele,
Făcând risipă de timp,bani și spray.
Deunăzi,văd scris ,chiar la intrare,
Pe ușa scării,de fapt mâzgălit,
Cu litere de-o șchioapă și-o culoare
Stridentă, un cuvânt vopsit.
Cine l-a scris și,pentru ce anume,
Nu am avut pe cine întreba.
Cu greu am sters și-am cheltuit și sume,
Pe diluant , vopsea…și bidinea.
Sincer,vă spun,m-a dus gândul pe dată,
La Președintele Iohannis ce spunea,
Parcă, de-o Românie educată…
Dar n-a spus când ,va fi așa ceva…
La fel de sincer,recunosc acuma,
C-am încetat să mai fiu optimist,
Și nu cred că mă-ntrec nicum cu gluma,
Dacă regret regimul comunist.
Deviza celor “șapte ani de-acasă”,
E azi văzut sloganul perimat,
Iar „ banca-a treia de la geam”,din clasă,
E doar un cântec simplu, demodat…
Democrația rău voit tradusă,
Și libertatea-traiul mult visat,
Ne-a transformat în nație răpusă,
Și-n neam cu viitoru-ngenuncheat.
Surprinzător,în loc de îndreptare,
A greșelilor enorme din trecut,
Sfidăm printr-o greșeală și mai mare,
Că tot mai credem ceea ce-am crezut.
Nicolaie Ionescu