De ochii lumii

Să nu ne facem că n-am ști motivul,
Încăierării noastre permanente,
Acoperind cu broderii ,nocivul
Politicii atât de virulente.

În numele-adevărului ,dreptății,
Facând greșeli în fiecare zi,
Și luând în râs simbolul unității,
Ne dezbinăm prin modul de a fi.

De fapt ,toți suntem,niște haimanale,
Luptând feroce de atâția ani,
Desființând tot ce ne stă în cale,
Pentru putere,trai de lux și bani.

Corupția-i un fel de-apă de ploaie,
Sau praf în ochii proștilor de rând,
A căror sale și priviri se-nmoaie,
Doar ce aud arginții zornăind.

Când de corupție e vorba despre alții,
Mită și nepotisme și-nscenări,
Se cer pedepse-n ani de două cifre,
Și nejustificate arestări,

Dar cand e vorba de cei ce-au putere,
Aspectele se schimbă imediat,
Dovada imposibilă se cere,
Și vinovatul e nevinovat.

Putem vorbi despre egalitate,
La infinit,fără vreun rezultat,
Cât timp se face doar pe bani dreptate,
Sau de sistem cât ești de agreat.

Iar cât timp nu se pune întrebarea,
Cum au facut ,tot ceea ce-au facut,
Nicând, niciunde nu va fi schimbarea,
Pe care-atât monedă s-a batut.

Săracii mai săraci vor fi și mâine
Iar cei bogați vor fi și mai bogați,
Cei mulți ,cu mâna-ntinsă după pâine,
Iar cei cu bani,mari privilegiați.

Și nimeni nimanui nu va pretinde,
Nici jurământ,nici țineri de cuvânt,
Cât tot ce e ,se cumpără și vinde,
Nimic ne mai fiind nici drag,nici sfânt.

Nicolaie Ionescu
Bacau,31.01.2019