Sfântul Mare Mucenic Gheorghe,
Din timpuri vechi,de unde lumea vine,
A fost mereu o luptă,între ce-i rău și bine,
Iar cei care-au purtat-o și ce-au învins mereu,
Numitu-s-au creștinii…,supuși lui Dumnezeu…
Nu mic a fost tributul pe care l-au plătit,
Cei care-ntru Credința în Tatăl s-au jertfit,
Și,toți ce-au fost martirii,căzuți cu fruntea sus,
Au întregit Oștirea Fiului Său ,Iisus.
Sunt cunoscute nouă(9) Puterile Cerești,
Arhangheli,Serafimii… și Cetele-ngerești,
Cu-a lor Oblăduire și-a bunilor Părinți,
Mulți credincioși ai Obștei,ajuns-au între Sfinți.
Că,Sfinții au fost oameni,ce-au propovăduit,
O viață,(după moarte )ce-i fără de sfârșit.
Acum,după milenii,cu toți realizăm,
Măreața lor menire și-i binecuvântăm…!
De pildă,Sfântul Gheorghe,un bun ostaș roman,
Pe vremea tiraniei lui Dioclețian,
Sfidând puterea Romei,voit și curajos,
S-a declarat adeptul al lui Iisus Hristos.
Urmarea,au fost chinuri pe care le-a-nfruntat,
Dispuse cu mânie,de crudul împărat…
Zadarnic,toată truda lovind pe mucenic,
În marea lui credință,nu a schimbat nimic.
Pentru a Sa viață și dreapta lui Credință,
E știut de Sfântul Gheorghe,Cel Plin de Biruință,
Ce-a-nvins pe-acel balaur ,care amenința,
Toată lumea crestină,deci și credința Sa.
Cum știm,la 23 aprilie,a fost decapitat,
Doar astfel,s-a pus capăt,creștinului soldat,
Și de atunci,încoace,în amintirea Lui,
Serbăm, pe Sfântul Gheorghe,ziua Martirului.
Nicolaie Ionescu-Bacau,23 aprilie 2024