Demers, pe ordinea de zi
Ce vreau să se înteleagă,din firescul meu demers,
E,că Pământul este unic n-acest colț de Univers,
Nici eu,noi,nici voi, nici alții,nu au voie să greșească
Cu nimic, ce în pericol pune pacea pământească.
..……………………………………………………………………
A trecut un car de vreme,sau așa am perceput,
De când marea tragedie cu covidul a-nceput,
Nu știm de, mobilizarea chiar a fost justificată,
Sau cumva dacă doar teama a fost prea exagerată.
Cert e că a fost teroare și încă nu s-a sfârșit,
Pare-se,însă că lumea,de-acum s-a obișnuit.
Din această mare dramă,ceva îns-am învățat,
Omul poartă-ntreaga vină,pentru tot ce s-a-ntâmplat.
Nu mai discutăm de sursa răului ce s-a pornit,
Ci,marea degringoladă,în care s-a răspândit,
Răutatea celor care de covid s-au infectat,
Chiar știind că poartă răul,nicidecum nu le-au păsat.
Au sfidat prin comportare,virusul împrăștiind,
Fără a avea complexe,pe-atâți alți,văzând murind.
Nici acum nu au astâmpăr,rătăcirea lor prostească,
Și trufia fără margini,cine naiba să le-oprească?…
Nu știm când va fi, finalul,așteptăm ca el să vină,
Încercând tot ce-i posibil,să o scoatem la lumină,
Și nutrind marea speranță ,că de-acum vom ține minte,
Capitala calitate-a omului”de-a fi cuminte”.
Nicolaie Ionescu
28,05,2020