Dacă aș fi ministrul învățământului, pe planeta Marte, aș spune că plătesc profesorii cu 100 de lei ora, dar nu aș achita nici remedialele de anul trecut!
Aș provoca nemulțumirea celor plătiți cu mult mai puțin pe oră și i-aș face să creadă că profesorii sunt privilegiați. Aș crește frustrarea în rândurile profesorilor și i-aș determina să reacționeze sfidător și să nu accepte să presteze alte remediale, în măsura în care nici cele de anul trecut nu sunt plătite.
Iar când deja în social-media oamenii vor dezbate dacă profesorii merită sau nu suta de lei, voi veni cu a doua surpriză. Voi spune că părinții îi vor evalua pe profesori.
Profesorii se vor gândi că vor fi evaluați de Gigel Zidaru’, ăla nemulțumit că nu ia 100 de lei pe oră ca profesorul – de fapt ia mai bine. 🙂
Astfel, profesorii și mai frustrați, vor protesta împotriva evaluării. În felul acesta voi ridica împotriva profesorilor profesorilor altă categorie de părinți, anume pe cei care, muncind cu copiii lor în pandemie, au reușit să-și ducă odrazlele la un nivel superior celui pe care copiii îl aveau în mod curent, la clasă.
Părinții aceștia, destupați și responsabili, sunt o minoritate în rândurile părinților. Ei chiar sunt interesați de evoluția copiilor lor și mai au și figuri, de genul că nu vor să plătească fondul clasei, ori că nu vor să dea cadouri profesorilor.
Categoria asta minoritară de părinți se va duce pe fentă și va vocifera împotiva profesorilor pe motiv că e nevoie să fie evaluați.
Împotriva lor se vor coaliza atât profesorii care se tem că vor fi evaluați de Gigel Zidaru’, cât și pramatiile care nu au ce căuta în învățământ și se tem de orice formă de evaluare.
În starea asta de tensiune teribilă, aș băga a doua mare zânzanie. Inspectoratele școlare. Aș propune ca profesorii să-i evalueze pe cei din inspectoratele școlare. Pentru că până acum doar cei din inspectorate îi evaluau pe profesori, măsura va fi acceptată și susținută de toți profesorii frustrați, indiferent de motivele frustrării.
Categoria aceea mică de părinți responsabili, care nu prea înțelege în general rostul inspectoratelor și se pliază pe ideea desființării lor, va pleca iarăși pe fentă și va spune că e bine ca profesorii să-i evalueze pe cei din inspectorate, uitând că e vorba ca printre evaluatori să fie inclusiv pramatiile care nu au ce căuta în învățământ și a căror muncă ei înșiși au suplinit-o anul trecut, fără să le plătească cineva remediale.
În timpul ăsta, eu, ca ministru al învățământului de pe planeta Marte, aș sta liniștit și neevaluat de nimeni. Nu m-ar mai preocupa curricula, nu m-ar mai preocupa reforma învățământului și nici analfabetismul funcțional în creștere alarmantă.
Ca un geniu malefic, aș privi de sus toată zânzania și mi-aș mai pune în pahar un deget de Lagavulin de la rece.
Viața e faină pe planeta Marte, dacă ești băiat deștept!
Niki Vrânceanu