Pe cât de așteptat a fost Paștele de anul acesta pe atât de repede a trecut. Nu m-am îmbuibat cu mâncare și băutură, dar am ținut să fac curățenie în casă. Am scos, am spălat, am sortat și am aruncat o mulțime de lucruri nefolositoare care se adună (nu știu cum) prin balcoane sau debarale. În afară de-o ciorbă și de-o friptură nu m-am zbătut să fac pentru că zilele acestea oricum mâncăm pe la părinți sau pe la prieteni, așa că nu avea rost să umplu frigiderul cu mâncare pe care mai apoi să o arunc. Spuneam că am curățat locuința în care îmi duc zilele și am încercat pe cât posibil să fac curat și pe scara blocului, atât de neglijată de ceilalți 19 vecini ai mei. Da, locuiesc într-un bloc în care o armată de oameni nu sunt în stare să plătească lunar o femeie de serviciu sau o firmă de curățenie care să igienizeze scara blocului. Așa că, îmi revine mie sarcina să mătur după puturoșii din bloc cam o dată pe lună. Tot sper ca într-o bună zi să mi se alăture și alți vecini. De doi ani însă, două vecine m-au ajutat la măturat. Una, anul trecut și alta prin ianuarie. Nu mai spun de mizeria care te întâmpină la intrarea în bloc! Cartoane de pizza, bidoane golite și aruncate la întâmplare de “bărbații” adevărați care se strâng și beau pe băncile din fața blocului. Am adunat apoi de pe spațiul verde tot felul de ambalaje, pungi, chiștoace, până și bețe de urechi! Cât de needucat trebuie să fii să arunci pe geam bețe de urechi, tampoane sau prezervative? Se spune că Paștele este sărbătoarea curățirii, a curățeniei, dar se pare că mulți nu văd dincolo de ușa apartamentului și de cei 7 ani de acasă.
Teo Buculei