Mulți poeți,de-a lungul vremii,a dat neamul românesc,
Ce prin opere și nume,roi de stele strălucesc,
Între care,dominantă ,prin înțelepciunea sa
Mihai Eminescu este cea mai lucitoare stea.
A văzut lumina zilei,într-un sat bucovinean,
În familie modestă…,chiar la început de an…,
Și-a fost în copilărie,un adevărat ștrengar,
Care rătăcea prin codri,blând, nevinovat hoinar.
Clasele elementare le-a făcut în Cernăuți,
Când a început să scrie,de profesorii avuți,
Apoi în străinătate,la Viena și Paris,
A-nvățat și-a văzut multe și-n timp, despre toate-a scris…
Când a revenit în țară,fiind de școală revizor,
A intrat în amicie,cu-un mare povestitor,
Cunoscut de toți românii,cel născut în Humulești,
Ion Creangă,autorul renumitelor povești…
A iubit ,cu-mpătimire,lucru ce l-a inspirat,
Și-n puțina-i existență,a scris și a publicat.
Mare pictor fără pânză sau penel,fără culoare,
Cu condeiul și penița,și-a cuvintelor valoare.
Și s-a stins,precum Mesia(umilit) în București,
Sfânt Luceafăr… ,sus pe bolta poeziei românești.
Nicolaie Ionescu
Bacau,15 ianuarie 2025