E normal,după incendiul ce-a topit în jar tot” satul”,
Sa se caute indicii,ce s-arate vinovatul…
Dacă-a fost vreo neglijență,sau cumva de vreo greșeală,
Neghioabă improvizare,sau…o mână criminală!
……………………………………………………
Bag seamă,de se încheie și războiul cu pricina,
Se vor derula anchete și-om vedea a cui e vina…
Pierderile-s uriașe,chiar(zic eu) catastrofale,
De-au rămas numai ruine peste tot și,… dor și,… jale…!
Viața merge mai departe,dar trenează o-ntrebare:
Urmele acestei crime,în cât timp vor trece,oare?
S-a tăiat în carne vie,s-a trecut peste cadavre,
Pentru care poartă vina niște oamenii,de fapt javre!
Judecând realitatea,dar nu superficiali,
În a acuza vecinii,ca nebuni și criminali…
Stăvilindu-ne amarul,dorința de răzbunare,
Cercetând interiorul,ne găsim vreo vină,oare?…
Oare,nu,prin fapta noastră,făcând intenționat,
Sau luând măsuri pripite,chiar noi am dat foc…la „sat”?
E târziu,după dezastru,să faci fel de socoteli,
Important de se învață din asemenea greșeli…
Ce ți-ar fi,dacă urmarea,ar simți-o vinovații,
Răul însă afectează,totdeauna și pe alții!
Sigur ,vom găsi o scuză,constatând că am greșit…,
Dar…,tot ceilalți sunt de vină,fiidcă nu ne-au prevenit!…
Nicolaie Ionescu
Bacău,26.02.2022