Despre românii de „afară”

În ultimii 19 ani am lucrat în trei țări ale Uniunii Europene… și în societatea comercială unde intra la muncă un român, în următorii 1-2 ani deveneam majoritari. La început era vorba de preț, că eram mai ieftini, dar acum câștigăm mai bine decât cetățenii lor și tot suntem apreciați și căutați. Am ajuns în firma actuală, unde din 65 de persoane eram 14 români, acum, după 18 luni, suntem 27; în creștere, căci și direcțiunea și-a dat seama că devin necompetitivi dacă tot mai suflă în borș autohtonilor la fiecare moțoc de-al lor. Culmea că ar dori direcțiunea români din cei mai vechi din firmă să-i bage la hârțogăraie și planificare în oficiu, unde e mai ușor cu munca, e curat, parfumat și niciunul nu vrem, din cauza banilor, care sunt mai puțini. Și ai lor se bat cinci pe un loc din ăla și tot îi schimbă lunar că nu-s capabili să facă două calcule. Deci eu unul nu mai vreau să aud că românii nu muncesc… căci ăștia 4-5 milioane ce muncim în afară trimitem bani acasă cât nu produce toată industria românească. Poate că e cam puțină, e adevărat… Așa că, respect!
Ștefan Pătru
PS: email primit pe adresa [email protected]