De când începi a merge copăcel, te întreabă lumea ce vrei să te faci. Ai de ales între multe, dar numai ce îți este hărăzit devii. Pendulezi către stânga, către dreapta și adevarata maturitate începe când iei lucrurile așa cum sunt și așa cum vin. Te străduiești și renunți la a-ți consuma energia cu regrete de tot felul. Ajungi să lași trecutul în bibliotecă la locul lui, după ce i-ai învățat lecțiile.
Ar fi de dorit să trăiești frumos, corect, cu demnitate. Mulți nu fac aceasta pentru că au vicii, derapaje, lene cronică.
Ce frumos ar fi să înveți să oferi atât cât poți și atât cât ai, fără să ceri nimic la schimb! Ai atinge starea de gratie….
Dar viața ia întorsături fel de fel. Maturitatea îi prinde pe unii la 15 ani, pe alții la 35, pe altii nici măcar la 60 de ani nu îi ajunge. La unii se manifestă din când în când, foarte rar,…. la alții…. mereu.
Oricum ar fi, importantă e călătoria, pentru că destinația e de fapt aceeași. Ia, omule, direcția care te valorizează, chiar dacă mai sunt și serpentine.
Iți bitzi