Lui Mihail Andrei (n. 1 dec. 1923), eminentul dascăl de română de la Pedagogicul băcăuan
Fruntea ta mare de ştiinţă plină,
Pe-ale noastre cu evlavie le-nchină.
Numele tău nobil, iubite şi mare maestre,
Este scris cu aur între numele celeste.
Deși astăzi nu mai trăiești printre cei vii,
Stea strălucitoare pe cerul nostru ai să fii.
Niciodată de acolo sigur n-ai să piei,
Căci vei aprinde lumina în sufletul foștilor învăţăcei.
Statuie vie, ce strălucește de lumină,
Limpezești noptile și faci bolta mai senină.
Bacăul și veacul în veci te admiră cu iubire,
Pentru știinţa ta rară, ce ne-ai lăsat-o moștenire.
In sufletele noastre chipul tău îi adânc sculptat,
Pentru câtă noblete și duh bun ne-ai dat.
Timpul n-a trecut degeaba pentru tine, mare române,
Iar noi ne-nchinăm cu plecăciune și datori îţi vom rămâne.
Geo Cristea