M-a lovit o veste ca un trăsnet,
zguduindu-mă cum nu pot spune.
Nu mai am cuvinte, nu am plânset,
totul pare un sfârșit de lume…
A murit Dabija Nicolae,
cel mai frumos Poet și Pământean,
și după el curg lacrimi ca o ploaie
pe suflet trist și-ndurerat de neam…
S-a dus la ceruri, unde locu-i este,
să-i spună El ceva lui Dumnezeu:
cum că ar trebui să ne ajute
mai mult acum, când prea ne este greu…
Și nici nu înțeleg de ce-i durerea
atât de cruntă, de nu poți să știi
cum poate crește-n moarte învierea
de-a nu putea să-i fiu măcar la căpătâi…
Vasile-George Puiu, 12 martie 2021