Sunt părinte a doi copii, ambii la școală. Acum ne adaptăm sistemului de învățare online. Cumpărăm laptop-uri, tablete, reînnoim contractele de internet, pentru o mai mare viteză, ne agităm, ne rugăm de bunici să mai stea și ei cu cei mici ca să nu ne pierdem serviciile. E haos total. Și îl înțelegem, pentru că nimeni nu a prevăzut această pandemie care ne-a dat la toți viața peste cap. Dar, ce m-a indignat, de-a dreptul, sincer!, este când am văzut că profesorii, dragii de ei, cer acum spor de calculator că e greu cu învățământul online. Serios? Dar copiii noștri? Lor nu le este greu? Parcă până mai ieri ni se spunea să nu-i mai lăsăm decât o oră, maximum două în fața calculatorului, telefonului sau televizorului, că își strică ochii, că nu mai socializează, că nu le face bine în creștere, că e indicat să mai iasă și din casă să bată mingea în față blocului, că telefonul îi strică, îi dezumanizează, că uită să mai citească o carte sau să dezlege un puzzle. Și acum? Acum sunt țintuiți în scaune de aceste echipamente electronice, pentru că așa a impus sistemul. Ne-am adaptat, eu chiar le-am luat la ai mei și ochelari de protecție ecran, nu știu cât de bine fac, dar le-am luat, stăm cuminței la birou în fața device-ului, cel mare chiar și 5 ore/zi, și facem învățământ online. Ce spor de calculator ar trebui să cerem și noi, părinții, pentru copiii noștri? Și, mai ales, cui? Că și ei își strică ochii, și ei stau în fața calculatorului/laptopului, și ei sunt cel puțin la fel de chinuiți ca profesorul care e de partea cealaltă a ecranului! Nu mai vorbim de stresul psihic, de adaptare, de neprevăzut, de incertitudine! Mulți nici nu mai au chef de acea minge bătută în fața blocului. Cine mai poate? Hai să cerem și noi spor de stres pentru copiii noștri! Și încă unul de calculator, ca domnii profesori, și încă unul de consum psihic și încă unul de…. Nu? Haida de!
Florina M.