Printre altele, am decis să enumăr câteva dintre prevederile celebrei ordonanțe „Trenuleț”, care promit să transforme peisajul economic al României:
- Creșterea accizei la combustibili cu 6%, după alte două creșteri în ianuarie și iulie 2024.
- Creșterea salariului minim.
- Eliminarea facilităților fiscale pentru industriile alimentară, construcții și IT.
- Taxa pe stâlp, de 1,5% din valoarea construcțiilor.
- Creșterea impozitului pe dividende, de la 8% la 10%.
- Majorarea prețurilor în transportul public (metrou, tren etc.).
- Creșterea taxelor și impozitelor locale cu 10,6%, rata inflației prognozată pentru 2024.
- Punctul de amendă va crește de la 165 la 203 lei.
- Eliminarea plafonărilor din energie, începând cu aprilie 2025.
- Creșterea prețului asigurărilor.
Aceste măsuri aparent inofensive vor avea efectul unui bulgăre de zăpadă, care se va transforma rapid într-o avalanșă ce va spulbera mare parte din firmele mici. Tsunamiul inflației este inevitabil – cutremurul economic s-a produs deja, iar unda de șoc va prinde nepregătite multe persoane.
Premierul, care ne arată mândru că TVA-ul nu a crescut, uită să menționeze că doar cu două luni în urmă se jura că taxele nu vor crește – exact ca predecesorii săi. Totuși, ordonanța pregătește tocmai aceste creșteri. În plus, E-Factura, prezentată drept un control mai strict al statului în economie, se dovedește a fi încă o piedică birocratică pentru antreprenori.
Statul a distorsionat piața imobiliară prin programele „Prima casă” și „Noua casă”, iar creșterea TVA-ului la locuințele noi (de la 5% la 9%) a umflat și mai mult prețurile. Acum, statul vrea să devină un jucător activ în imobiliare, stabilind „prețul pieței” și percepând comisioane consistente fără a aduce nicio valoare adăugată.
Introducerea E-Proprietatea îi oferă statului acces la toate detaliile legate de proprietăți și deschide calea pentru un impozit anual de 1% din valoarea proprietății. Următorul pas ar putea fi o taxă pe succesiune, transformând iluzia de „proprietate” într-o adevărată povară fiscală.
În acest context, tinerii sunt tot mai puțin capabili să-și permită o locuință, iar prețurile devin prohibitive. În ritmul actual, nu este exclus să vedem o creștere a numărului de persoane fără adăpost sau o reorientare spre traiul izolat, în păduri – și acestea deja înstrăinate.
Concluzia? Politicile economice actuale nu doar că fragilizează piața, ci și împing populația spre sărăcie și dependență, în timp ce statul își maximizează câștigurile.
Ioja Gabriel