Pe 15 iunie 2024,se împlinesc 135 de ani de la moartea lui
Azi aniversăm(cu teamă),un poet ce s-a născut,
În Botoșani,orașul care-i,la o zi de mers…spre Prut
Și-a trăit copilăria,în sătucul Ipotești,
Mihai Eminescu,Geniul poeziei românești.
………………………………………………………..
Spun cu teamă,cum de-o vreme,la numai un pas de noi,
Se trăiește tragedia,unui ne dorit război,
Și-unde,inclusiv românii,se luptă din răsputeri,
Să își apere moșia,de…, mai Marile Puteri…
Cernăuți,orașu-n care,Eminescu-a învățat,
În jumatea Bucovinei,luată dincolo de hat,
Zdruncinat din temelie,de al bombelor taifun,
Plânge azi destinul celor,ce devin, carne de tun…
…………………………………………………………
În eterna Bucovină și-a-mplinit copilăria,
Îndrăgind,cum recunoaște,basmele și…poezia,
Debutând,în ale vremii publicații literare,
Cu o poezie simplă,despre-un Dascăl de valoare…
A plecat de crud prin lume…, a fost chiar la Paris,
Dar,și-n alte capitale,unde-a învățat și-a scris…,
Și ce-i de luat în seamă,că,văzând lumea de afară,
A venit cu gânduri bune,să le promoveze-n țară.
Dar dreptatea socială,semnul de egalitate,
Între oameni,între clase,l-au umbrit ,în mare parte,
Ne-având oportunitatea,a fi pusă-n aplicare,
Noua clasă proletară,marea clasă muncitoare…
Așa-n unele din scrieri,Eminescu-a criticat,
Discrepanțele-ntre oameni,și-n Scrisori le-a arătat,
Deranjându-i pe aceia, ce mereu se-mbogățeau,
Din sudoarea celor simpli,care sclavii lor erau…
Însă ,operele sale,spun în marea lor măsură,
Despre dragostea ce leagă om de om,si de natură,
Dragostea între cei tineri,ce nevinovați iubesc,
Dar și dragostea de limbă și de neamul românesc.
În vremi cu-alte legi și vrere,a fost mult apreciat,
Și poetul națiunii românești,chiar…declarat,
Îns-acum,sunt alte timpuri,cu idei și lucruri noi,
Și…,ce-a pus capac la toate,e-atmosfera de război…!
Oamenii nu mai au vreme,să citească,să recite,
Banii-averea și puterea sunt cu mult mai prețuite,
Iar dezmățul,violența,ura-ntre contemporani…
Și războaiele primează,pentru cei cu-averi…și bani!
…………………………………………………………………….
Remarcăm în scurta-i viață,marea lui Prietenie,
Cu Creangă povestitorul,ce-l numea-n scrisori…,”bădie”
(El,fiind cu mult mai mare,da-n respect pentru „Bădia”
Ce,l-a îndemnat să-și scrie, cu talent…,copilăria).
Într-o dragoste arzândă,în postura de amant,
Pentru Veronica Micle,Eminescu-a fost…pierdant,
El iubind-o …,foarte tare,ea,iubindu-l și nu prea,
Ca un moft,sau,mai mult milă,ce pentru poet avea…
…………………………………………………………………………
Grav bolnav,pierdut de lume ,geniul n-a mai rezistat,
Și,la 15 iunie-n ‘89-a decedat,
Părăsit de mulți prieteni,de alții doar protejat,
Eminescu-i…Sfântul nostru,rămas… ne-canonizat!
Nicolaie Ionescu
Bacă,15 iunie 2024