Vă întreb un lucru serios:voi ați fost vreodată pe Ceahlău,
Eu de-o viață-ntreagă l-am urcat și am fost mereu un fan al său,
Am făcut traseele cu drag,uneori,de două ori pe an,
Și cred cel mai simplu și ușor,este prin Bicazul Ardelean.
Mergi pe drumul către Toșorog,drum urcând ușor ,dar asfaltat,
Iar apoi la dreapta,spre Canton,la scurt timp,când ai ieșit din sat.
Mai apoi,pe drumul șerpuit,cu mașina nu-i greu de urcat,
Până când ajungi,chiar sus la Schit,de-un gard de dârlogi înconjurat.
Apoi tot pe-un drum forestier,urci pe jos o oră și ceva,
Dar cei mai comozi și de aici,chiar și cu mașina pot urca.
Iar la poala stâncilor mai mari,drumul urcă prin păduri pieptiș,
Și mereu popasuri ,gâfâind,faci fără să vrei,în luminiș.
În curând,pădurea părăsești,și ajungi deasupra pe platou,
Nu-nainte de un mic dejun,cu afine dulci,dinspre Durău.
Și acolo sus poți colinda,ore-n șir prin iarbă și prin flori,
Aer proaspăt,liniște și jepi,la a căror umbr-ai vrea să mori.
Mângâiați de vântul adiind,înspre mănăstire-n pas ușor,
Mergi să te închini,să te-odihnești,și poți trece și pe la izvor.
Răcorit de apa de izvor, lesne poți ajunge pe platou,
Iar de-acolo urci cu mult mai greu,chiar pe vârful Toaca din Ceahlău.
De-acolo de sus,în depărtări,poți descoperi jur imprejur,
Renumite creste-ale-altor munți,ce pe-albastrul zării prind contur,
Iar in jos,spre poale de privești,vezi splendoarea Lacului Bicaz,
Și ca intr-un vis,parcă trăiești ,minunate clipe de extaz.
Coborând cu greu și obosit,poți o oră două-ntârzia,
La o tochitură ,sau un borș,la dulcea cabană Dochia.
Este timp chiar și pe Ocolaș,vârful cel mai mare de aici,
Într-o oră,două să ajungi,printre jepi și printre brazi pitici.
Înapoi,e drumul mult mai lung,că mai toate câte ai, te dor,
Cu toți tac,copiii mai sunt freș ,sorbind des din apa de izvor.
Coborârea este spre final în scurt timp ,din nou suntem la Schit,
Și când cu mașina am pornit,deja copilași-au adormit.
Dup-o noapte cu un somn adânc,timp în care te-ai recuperat,
Dimineața-ngândurat privești,muntele pe care l-ai urcat,
Și deși picioarele te dor,nu regreți pe unde ai pășit.
Dimpotrivă ,planuri noi îți faci,să revii,să fii iar fericit.
Nicolaie Ionescu
Bacau,29.03.2018