În fiecare dimineață privesc răsăritul soarelui și în fiecare seară aștept apusul lui. Sunt vindecătoare aceste momente. Ele, și florile, și lucrurile mici pe care le fac în fiecare zi, vindecă graba și negrija de noi în care trăim cât timp mergem la serviciu.
Nu mi-am dorit să merg departe în acest concediu, ci să fiu în tihnă lângă ai mei, într-un ritm de care să nu mă simt vinovată. Îi văd cum își învârt repede zahărul în limonadă pentru a se topi și îmi dau seama cu câtă încordare fac gestul pentru “a termina mai repede”. Alungă încordarea. Încet, dragilor! E timpul vostru liber încă. Și învârt încet, încet, conștient, până când ultimele fire de zahăr dispar. Și mă bucur de fiecare clipă…
Molimele timpului, bolile adunate în ani lungi de uzură îți frâng uneori aripile.Te țin în loc. Vrei, dar ….De aceea e bine să faci ce poți la timp! Fă-ți timp!
Iți bitzi